NU CAUT NIMIC!

LA DRACU' , NU VREAU NIMIC!

DOAR SUNT! DOAR SUNT!

NU MI-E FRICA DE NIMIC.

NIMIC NU CONTEAZA. NIMIC NU EXISTA.


TOTUL MI-E PERMIS.

MOR.
EXIST.
SUNT.
SUNT.

DOAMNE!

SUNT IN MIJLOCUL VIETII, SUNT VIE, ETERN VIE, NEMURITOARE, INTANGIBILA.

NU POT MURI. NU POT MURI. NU POT FI DARAMATA. NU POT MURI.
Si sunt SINGURA. SINGURA, OARBA, VIBRAND.





ASTA E BLESTEMUL SI SALVAREA MEA.

Merg , continuu, merg , merg, mai repede, mai repede, mai repede...




TOMORROW I'LL RISE WITH THE SUN. SOON I'LL BE GONE.

"Barbatul nu poate simti niciodata singuratatea pe care o simte o femeie - o femeie al carei pantece e gol. Barbatul sta in pantece pentru a aduna forta. El se hraneste din femeie. Femeia continua la nesfarsit sa-i dea lapte si sange. Apoi el se ridica si fuge fie la lupta, fie in creatie. O paraseste. El nu e singur. El are lumea pe care o face. Femeia e singura pentru ca ea nu are decat barbatul - prezenta lui, trupul lui.
Eu sunt femeie.
Plang cand el se ridica si actioneaza."

" Daca ati trai intr-un basm, daca ati inota in mangaieri, daca ati trai printre stele si nori si ati simti sperma calda curgand in voi, ati scrie ? "

" Cunosc o singura reteta a fericirii : sa iei sperma a trei barbati diferiti si s-o lasi sa se amestece in pantecul tau. "

" Culcandu-se cu mine, Gonzalo spune : Asta e infinitul.
Culcandu-se cu mine, Henry spune : Un futai bun o sa te faca sa te simti ca noua!
Culcandu-se cu mine, Hugh spune : Ai grija de tine, pisicuto. Pari obosita. '

"... pe ea automobilele n-o pot lovi, desi traverseaza fara a se uita in dreapta si-n stanga...
...trupul sa paraseasca pamantul tras de coarda nervilor ..."

" Cu cat intru mai adanc in vis, in esenta, atingand bolta cerului si centru pamantului, cu atat mai tare se strange funia realitatii in jurul gatului meu : unul absolut in fragmente!"

" Mereu in zbor, si nebunia de a fi prea treaza, trecand dintr-un pat in altul, pipaind, asteptand. "

" Ceva ma trage in sus intotdeauna. Ma duc acolo numai ca sa-mi gasesc un amant, apoi ies, ies ca sa-mi traiesc extazele, transele, magia, dar nu dezintegrarea."

" ... nu exista caldura ca aceea dintre doua trupuri - asta e cursul vietii."

" Eu sunt precum cristalul in care oamenii isi gasesc unitatea mistica. Datorita obsesiei mele pentru esential."

" Gonzalo refuza poesesia, o pune deoparte, pentru a naste noi lumi de tandrete, noi expresii, pentru a extinde rezonantele, cautand nu stie ce : cautand sa uite de sex pentru ca, spune el, el si cu mine ne cufundaseram in realismul acestuia ; cautand noi taramuri, noi senzatii inca netraite.
Pentru a gasi dragostea, infinitul.
Pasiunea asexuala curge peste tot in jurul nostru. Bratele mele il cuprind, saruturile se multiplica, se intind, acopera trupul si rasuna, cu un ecou infinit, prin carnea devenita adanca precum o catedrala. [...] Sex ce palpita, dar nu i se raspunde, astfel ca sufletul e cel care pulseaza, pulseaza in tample si in corpuri."

" Ne cufundaseram in noaptea aceea intr-un fel de moliciunde fara sfarsit, un izvor de caldura si fuziune, in acea contopirea de rasuflari si capitulari ale intregii finte , care duce la uniuni totale, la iubiri periculos de profunde."

" [...] dar stiu acum ca in nici un barbat care ma cauta, ma iubeste, ma adora, in nici un barbat cu care ma culc n-o sa gasesc forta."

" [...] si brusc am fost atat de infinit constienta,atat de complet, devastator de constienta de foc, de dragoste, ca aproape am cazut in genunchi binecuvantand nu stiu pe cine, pentru ca pot spune cu adevarat ca am cunoscut cele mai inalte culmi ale pasiuniii totale , senzuale si mistice. Atat Henry, cat si Gonzalo, in feluri diferite, au fost niste amanti minunati, am primit si am daruit toate mangaierile posibile in lumea oamenilor si asta e cea mai mare bucurie ce poate fi cunoscuta pe pamant."

" Si cartea lui Henry devine uriasa, scrisa cu sperma si sange...Caarnea lui frumoasa, mirosul lui. Voi triumfa eu asupra mortii ?"

" [...] otravita de zborul meu la stele, zvarcolindu-ma, cuprinsa de febra spatiilor vaste, a altor extaze incomensurabile, ma inalt si mor in carne si oase!"

"[...] pentru mine totul e dragoste, dragostea e una singura, dragoste, sex, puritate, visul, unul si-acelasi, aceiasi flacara, aceiasi arsita alba, aceiasi disperare."

" << Vreau sa penetrez cea mai profunda parte a sufletului tau. >> "

" << O, Anais, dar eu te vreau numai pentru mine. >>
Asa incep minciunile."

" << Cat ma atrage gura ta, frumusetea ta , Anais, ai niste gesturi incredibile, ajung la extaz doar privindu-te cum te misti si cum mergi, e nevoie de secole intregi de rasa pura pentru a da nastere unui corp ca al tau [...] >>"

" [...] stam suspendati deasupra raului, noaptea, stelele, si ne sarutam beti, feroce, deplin, el ma lipeste de perete, pasiune strapunsa de lumini si stele, pasiune saangerand poezie..."

" Soarele e pe apa, ochii si gura mea sunt deschide, trupul meu e deschis, respir si iubesc fara nevoie de a spune : Respir, iubesc."

"Nimic nu are importanta in afara de betia asta."

"Sena curge, eu sunt in viata.
Sanatate?
Sfarsit?"

"Nu e vorba de observatie pura. Ci de experienta. De expansiune. E uitarea de sine si descoperirea sinelui afinitatilor, a infinitului, a lumilor nemarginite din interiorul sinelui."

" Henry vroia sa-mi pierd totalitatea, astfel a creat Tarfa."

"Ce sunt eu? Amanta lumii. Innebunita de dragoste. Innebunita de dragoste. Intrgu-mi trup in suferinta, suferinta despartirii,a pierderii, a schimbarii."

" [...] descopar ca sunt considerata un animal valoros."

"N-am destula incredere ca sa traiesc sau sa iubesc decat daca sunt in centru, daca inrobesc sau posed total."

"Sunt indragostita, indragostita de dragoste, de puritate , de intreg."

"Plonjez in aventura cu gura larg deschisa, catre lumina, sampanie si promiscuitate."

"Nu am nici o dorinta pentru trup, ci pentru ceea ce se afla inauntrul lui, ceea ce se afla in carne : lumea, gandirea, creatia, iluminarea."

"Ea si cu mine suntem clocotitoare,extravagante, avem celule vii, reactii, ritm, prezenta, electricitate."

" << Orb, orb ne atingeam unul altuia trupul si se cobora pacea.>> "

" Si astfel el isi poate da seama ca nu cunosc nici moartea, nici lucrurile finite, ca nimic nu e finit, ca nemultumirea mea este un neastampar creator si nu o proasta dispozitie, curiozitate, asteptarea de noi miracole."

"Vreau sa traiesc pana explodez, pana explodez de preaplin!"

"Prea multa dragoste! Niciodata de ajuns!"

"Mais je suis un poisson volant."

ANAIS NIN - Foc
din JURNALUL DRAGOSTEI
necenzurat

Motto:

Undeva, in lumea asta, tu existi.

I.

-Muzica ta a oprit razboiul!

Ea isi ridica teasta grea de bautura de pe masa. Ma privesc cei doi ochi tulburi. Alerg spre ea, turbata, strigand :

-Muzica ta a oprit razboiul!

Sar la gatul ei si o sarut. Ea priveste rapid in jur, isi aduna gandurile si ma intreaba :

-Care muzica ?

Ma asez tremurand pe scaunul de langa ea. Aproape uitasem,aproape uitasem.

-Simfonia A Cincea sau A Sasea! Ce conteaza! S-a terminat! Ai invins!

-Am invins… Chelner!Absinth, doua.

Gesturile-I sunt incerte. Puteai sa vezi boala cum ii rupe trupul in doua, continuu, permanent. Isi aprinde o tigara.

-Uite, eu ma duc pana la baie, apoi plecam. Dormi la mine.

Da absinthul pe gat si-si tarsaie picioarele pana la baie. O aud cum isi vomita toate organelle, intr-un manunchi fiebrinte si bolnav, un cancer care se extinde cu o viteza fabuloasa, magica.

Se-ntoarce dreapta, scuipand in obrazul mortii.

In drum spre casa ei n-am vorbit nimic. Cand am intrat, mirosul trupului ei , izbugnind feroce din toate colturile casei, m-a izbit.

Avusese odata un trup, cu adevarat.

Se aseaza in pat, se dezbraca, isi aprinde o tigara. Se destrama la fiecare miscare.

-Si, ia zi, cum de am oprit razboiul?

Ma asez langa ea. Cu mana dreapta, porneste pick-upul.Bach, cred.

-In dimineata lui 5 noiembrie, pe campul de lupta…

Nu ma urmarea. I-am povestit tot miracolul, tot spectacolul existential, inefabil, tot triumful omului impotriva varsarii de sange, al artei impotriva nefiinteai. La un moment dat, stiind ca doarme, mi-am pus capul pe pieptul ei si am incercat sa-I ascult inima.

Dupa fiecare bataie, se oprea parca pentru totdeauna.

II.

Ca si cum nu ar fi batut doar ca sa mentina in viata vlaguitul corp de 40 de kile, ca si cum ar fi batut pentru toate inimile de pe pamant. Chiar pentru inima pamantului insusi.

A murit in noaptea aia pentru totdeauna. EU eram la o carciuma, cu tot regimentu’ sau cum ne-om fi numit. Eram facuti pulbere cand a venit la noi barmanul si-a zis : A murit. Amuritdetot.

Stefan a iesit din bar si a plecat. Am luat-o dupa el. Avea revolverul, avea si motive. Cand m-a vazut, a inceput sa alerge. Incerca sa-l scoata si sa-l incarce. Era insa mult, mult mai beat decat mine. S-a oprit si m-a privit in ochi.

-Murim amandoi , prietene, sau mor doar eu. Am un singur glont, va trebui sat rag de mai multe ori, apoi sa-l incarc si iar sa trag si sunt obosit, prietene, sunt al dracului de obosit. Du-te, rogu-te, daca ma iubesti, du-te.

-Lasa-ma sa te sarut.

-Jura-te ca n-ai sa faci decat sa ma saruti.

-Ma jur.

Stefan se clatina. E pe moarte oricum. E pe moarte de cand s-a nascut, si nu s-a nascut chiar atunci, ci mult mai tarziu.

-Jura-te pe Simfonia A Cincea, nenorocitule.

Ridic mainile-n strada goala. Simtul asistarii la moarte ma inunda. Pentru o clipa, ma confound cu tristul meu camarad, ma confound cu sufletul lui si cred c-am sa mor. Mi se face frica.

-Jur pe Simfonia A Cincea, Stefane.

Am ramas apoi nemiscati, suspendati in surda condamnare la moarte, la moartea tuturor. Ne umplea pierirea trupurilor, dizolvarea identitatii in neant. Murea Stefan, urma sa moara. M-am duc deci eu spre el. El era déjà amortit, anesteziat, inveninat.

Ne privim fara sa mai fim oameni o singura secunda, ne privim pana dincolo de viata, de starea de a fi viu, eu ii iau pistolul din mana, scot inca un glont din buzunar, le pun in ordine, ca sa nu tragem decat o data fiecare , i-l dau inapoi.

Stefan imi pune mana pe umar. Ne luam la revedere pentru acele doua sau trei secunde care ne decaleaza intrarea in eternitate. Ma strange usor.Vrea sa spuna : Te iubesc, ma. Va iubesc pe toti, ma.

Apoi, din intreaga lui fiinta incepe sa radieze linistea, marea liniste . Duce pistolul la tampla, zambeste, ca si cum ar fi auzit o gluma care-I atat de buna, atat de adevarata si totusi atat de cruda, incat nu poti decat sa zambesti, si trage.

Sunetul apocaliptic fasaie prin aer,ca o pasare cu zbor orb.

Am sa astept cateva minute, fara sa ma gandesc la nimic, fara sa fiu nimic, uitand ca stiu ca exist. M-am intors, probabil, la stare embrionara. Nu-mi aduc aminte cum am desprins metalul rece din mana prietenului meu zacand. Nu-mi aduc aminte cum am tras sau ce am simtit.

Mi-aduc aminte doar ca, dintr-o data, totul s-a limpezit, totul a devenit clar si racoros, ca un rasarit de martie in varful unui munte.

M-am ridicat si l-am vazut pe Stefan stand rezemat de zid, fumand, zambind, asteptandu-ma. Cand a vazut ca eram in picioare, a inceput sa mearga, sa calataoreasca un drum fara sfarsit, fara inceput, fara existenta.

Si l-am urmat, razand, aprinzandu-mi o tigara.

III.

Am ramas in carciuma pana noaptea tarziu. Afara era ger, un ger dement si mort, inexplicabil. Nici unul dintre noi nu mai fusese atat de beat. Razboiul se sfarsise din cauza Simfoniei A Cincea, care s-a auzit, in acelasi timp, pe toate campurile de batalie din lume. Urma sa ne ducem acasa acum, la iubitele noastre, la sufletele noastre.

Dupa ce am iesit in strada, la cativa mertrii, ne-am oprit toti. Adulmecam absenta celor doi care plecasera doar acum cateva ore. Glontul, doar unul dintre ele, inca se auzea.

Trupurile nu erau si nici nu ne-am asteptat sa fie. Erau ca o simfonie. N-o poti ucide, si chiar de-o ucizi, nu te poti astepta sa-I gasesti trupul de corzi rupte zacand undeva, inert.

Am plecat cu totii prin ploaie, in niste directii. Eram cu adevarat istoviti. Sfarsiti poate.

Din ceasul acela, permanent , obsesiv, ca un blestem, imi stau in minte ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la Stefan. Era 5 noiembrie. Jumatate din ai nostrii murisera de frig in noaptea aia. Cei care ramasesera nu vroiau decat sa fie in prima linie, cat mai aproape de sfarsit.

Atunci,Stefan a venit alergand la mine si a zis :

“ Tineti randurile ! Suntem salvati! Suntem salvati pe vecie! Nu-I lasa! Fa-I sa spere. Asteptati-ma oricat! Tineti randurile, pentru Dumnezeu! Marsaluiti si urlatile si celorlalti ca razboaiele s-au terminat!Va voi pune Muzica! Tineti randurile, tineti-va inimile batand! Suntem salvati pe vecie! Si liberi suntem, liberi.”

In acel moment, peste tot in lume, razboiul s-a oprit. Inamicii s-au luat in brate si-au fredonat, s-au sarutat pe gura, s-au intors acasa, au inviat din morti. Toate posturile au fost parasite, tratatele si declaratiile arse. S-a lasat linistea.

Se spune ca Simfonia A Cincea s-a auzit, in mod misterios, pe tot pamantul dintr-odata . Iar forta divina din interiorul ei a subjugate moartea. Am auzit-o toti, oameni buni, de nicaieri.

Din sufletele noastre ratacite s-a nascut. Era Muzica finite umane, era creatia de geniu comuna. Era insasi Viata ce mai ramasese de mii de ani in noi, eliberandu-se prin muzica. A fost inexplicabil, de neoprit, de neconceput. A fost renasterea rasei umane. A virbat in fiecare dintre noi.

Doi oameni au fost. Doar doi.

Stefan si Ioana.

Ioana a auzit prima simfonia si a pus-o pe hartie.

Stefan o iubea pe Ioana, iar cand a vazut partitura, a stiut ca suntem salvati.

Amandoi mor mereu si amandoi se nasc. Nimeni nu stie cine sunt, niciodata. Insa, o data la o infinitate de ani, iubirea lor renaste Universul.

Si eu respire intru ei, iubesc intru ei, la nasfarsit.

Ei sunt doar Unul. Ei sunt El.

Tineti randurile! Asteptati-i oricat! Marsaluiti si urlati-le si celorlalti ca razboaiele s-au terminat! Vom auzi Muzica, toti odata, candva! Tineti randurile si inimile batand! Suntem salvati pe vecie.

Si LIBERI SUNTEM,

Liberi.

Si din noaptea aia
ne-am trezit direct aici.

Aici unde trebuie sa ne nastem iar si iar,
dintr-o unica noapte.

www.itsfuntoloseandtopretend.blogspot.com

I.

Camera era goala, iar el se uita la mine, prin mine, separat la toate maruntaiele mele. Ardea din miez si pana-n madulare in ceva viu, viu pana la paroxism.
Iar eu dansam cu disperare, dansam. El fuma intins, era zi si era noapte. El era gol, eu eram goala. Eram vacanti.
Ochii ne sareau din cap, inimile se izbeau de piept. Trupurile noastre erau eter, umpleau tot spatiul pus la dispozitie. Au trecut ani, tigara de la tigara, muzica neincetata, ani dupa ani, milenii dupa milenii, respirari dupa respirari...

II.

O priveam orb, clar orb. " Din infinit spre infinime."
Ea-mi dadea intreg spectacolul exsitentei intr-o camera goala. Ea-mi desfasura la nesfarsit intreg universul, intreaga creatie.
Iar eu stateam infipt in inertie, in nefiinta.
Caci om sunt, om am fost, dar om nu voi mai fi.
In ea era scurs tot esentialul si tot sublimul si tot absurdul. Ea dansa,
eu intelegeam,
intram in infinitele treceri.

Ea dansa. Eu sunt.

STUDENTUL CU TIGARI

( manuscris din august )

Se spunea despre el ca stia totul.
Nu " totul " in sensul enciclopedic, ci in cel izolat. Mai bine zis detinea totul. Avea acces nelimitat.

Tigari de toate felurile, din toate tarile si din orice guri, in orice limbi, legal sau ilegal, treceau prin mana lui. Ti-l puteai imagina pur si simplu sufocat de propria marfa, ca si cum, la un moment dat, in camera lui ar incepe sa ploua cu tutun.

CEAIUL DE TUTUN

Pe cordior era liniste. Era in paltonul negru lung. Tigari lui lipite de piept, pe interior. Cele pentru bibliotecar ( si pentru cartile de sub lacat ) pe exteriorul pieptului. In buzunarul din stanga marfa cea mai noua. Cel din dreapta, tigarile nobile.
Si atat.

PORNOGRAFIA IEFTINA

Masina de scris statea pe masa, langa biletele de tren, permisele de biblioteca, teancurile subtiri de bani, ceai rece. Patul , o lada adanca, sifonierul cu trei paltoane, o chiuveta, o masa cu paine poraspata, mereu paine si mereu proaspata, lapte, cateva carti sub pat si o lada.
Mai lipseste curva dezbracata din pat, dar o sa vina si ea.

DRUMUL DE AICI PANA ACOLO

Il facea mereu fara bilet. Urca cu mana-n buzunar si cu alta in manuscrise. Facea cinci minute dus, cinci minute intors, iar la intoarcere, cu banii pe care ii lua pentru proza care urma sa fie publicata sub numele altcuiva, isi cumpara vin fiert si se aseza la masa ori singur, ori cu cineva.
Si desi si-a permis intotdeauna, drumul de aici pana acolo il face mereu fara bilet.

TAVANUL CU VENTILATOR

Noaptea se dezbraca si se pune in pat, cu mainile sub cap. Cand ii fierbe sangele, isi ia o curva si adoarme langa ea, fara sa-i spuna nici un cuvant. Altfel, sta toata noaptea ascultand cu ochii beliti ventilatorul. Si chiar cand adoarme, ochii ii raman sus si mintea focalizata spre Centru, Centrul.

PLIMBARI

Uneori pleca indelung. Lua primul tren, apoi o lua pe jos. Ratacea, gasea drumul inapoi. Nimeni nu stia unde merge. Si toata lumea era sigura ca nici el nu stie.
Cand se intoarcea, avea mereu tigari noi. Se punea jos in fata casei si fuma.
Si plangea.
Si cand plangea in fata casei, in paltonul negru lung, stiai ca s-a intors.



Despre studentul cu tigari se spunea ca stia totul.
Intr-o zi, intors din cea mai lunga calatorie, nu s-a mai asezat jos, n-am mai plans. A scos paltonul si a ramas in camasa.
A stat in picioare si a privit totul in fuga.

Despre studentul cu tigari se spunea ca detinea totul. Adica acea acces nelimitat.
Intr-o zi, a luat iun pistol si s-a impuscat.

PRIMA OARA IN PIEPT, APOI IN CAP

Se spune ca din el n-a curs decat sange si apa. Era vara, vara si foarte, foarte cald. Camasa era imbibata de sange.
Nu l-au mai dezbracat si ;-au ingropat direct, acolo, aproape. Multi au mers la mormant ca sa vada. Ca si inainte, nu era nimic de vazut.

Noi toti am plecat si a inceput ploaia. Era liniste.

LINISTE SI PACE,
ca-n inceputuri.

I.

Dupa cateva minute se prelungise urletul meu in tacere. Deja nu se mai auzea. Ma gandeam sa scriu o carte, ma gandeam sa beau o bere. Ma gandeam sa fiu in timp ce eram.Si dintr-o data, mi-am intors privirea spre el si noi eram primii oameni. Iar, imi spun. Iar.

Si respirarile erau mai rare, timpul era mai rar.Timpul ne lasa timp sa traim, timpul trecea in cerc, timpul trecea in cerc.M-am departat cat am putut si-am aprins o tigara. Vedeam miscarea cum vad cuvintele.

Intr-un dincolo perpetuu.

II.

Pun gura pe bere si berea pune mana pe mine. Da-o dracu’. Ma vrea, sunt a ei. Ma dedau, dansez cu berea, ea se scurge pe mine. Doar sa mentina imaginea, doar sa mentina imaginea. Toata viata mea e un drog care hraneste un adevar. E o imagine acolo la mine in cap si se lasa de la cap in jos, in toate organelle.

Trec de pe strada Spiru Haret pe strada Sf. Sava si iar pe Spiru si iar pe Sava si se intampla. M-am uitat cu atentie. A mia oara, a mia si a suta oara, era la fel. Da. Nu mi se parea. Totul se repeta. Oamenii se repeta. Aerul se repeta.

Ah.

III.

Limba.

IV.

Sunt intr-o stare. Nu intr-o carne, nu intr-un corp. Intr-o stare densa, densa de ti se pare ca ocupa spatiu, ca nu poti sa treci prin ea. Dar se poate trece prin mine. Daca puneti mana, veti vedea ca veti fi trasi in infinit. Da, se poate trece prin mine.

Dar daca se trece,

Nu se mai poate intoarce.

V.

Sa dorm mi-e somn. De dorm mi-e somn. Incearca sa ma retina pe pamant ultima chemare de om. Am vazut-o clar astazi. Se manifesta intr prieteni. M-a speriat senzatia de om. Cum ma sperie senzatia de soc electric. Doar cateva minute mi-au fost de ajuns.

Ce repede s-a rupt ceva in mine…

Un singur lucru am invatat de la iarba :

a nu fi este singura stare umana.

Sa zicem ca e iarna. Sa zicem ca suntem noi doi undeva unde e cald. Sa zicem ca noi doi sunt oricare doi oameni de pe pamant. Sa zicem ca da, aia e si noi n-avem sperante. Sa zicem ca noi doi suntem noi doua. Sa zicem ca bem ceai si apoi facem dragoste langa foc. Si sa zicem ca totul se termina aici, si sa zicem ca de aici incolo totul devine esential. Sa zicem ca unul din noi urla si celalalt tace. Sa zicem ca intotdeauna unul dintre noi urla si celalalt tace. Sa zicem ca suntem orbi , sa zicem ca suntem orbi , sa zicem ca nu putem simti mai nimic. Sa zicem ca exista o muzica si sa zicem ca o auzim. Sa zicem ca dintr-o data devenim eterici. Sa zicem ca dintr-o data sensul, directia si orientarea se schimba. Sa zicem ca totul moare si totul renaste si sa zicem ca noi vom fi in mijlocul acestui proces. Sa zicem ca va veni ce trebuie sa vina si sa zicem ca ne va patrunde si lua si pe noi. Sa zicem ca apoi se lasa nemiscarea si sa zicem ca noi vom intelege.

Sa zicem sa fim.
Sa zicem ca suntem.

Mi-am pus mainile jos,pe pamantul asta pe care-l impart cu voi, oameni frumosi si inlantuiti ai viitorului.

Devenea sangele atat de magic incat mi-am pus mainile jos si i-am dat drumul Urletului.
Si cu el, ultima boala care mai manca din mine. Am urlat afara toata groaza si toata ura si toata viata care palpita.

Am vanatai de dragoste pe tot corpul. Prietenii mei m-au rupt peste sufletele lor, peste madularele lor. Iar eu le-am dat direct din Sursa, i-am lasat sa manance din mine, DIN MINE. In tot corpul meu sunt infipte inimi pulsand.

Intreaga mea existenta este un punct erogen. Sunt excitabila pana la absurd. Doamne, imi sufli in ceafa. Vino mai aproape, vreau sa facem un pact.

Imi aprind o tigara. Beau o bere. Vorbesc. Timpul, timpul... cu asta ma ocup. Trebuie sa incep sa-mi iau la revedere. E o calatorie lunga, fara sfarsit si trebuie

sa ma duc singura.


Ah, daca asta e viata, moartea, moartea-i o curva.

I WANT OUT!
I WANT OUT!
I WANT OUT!
I WANT OUT!
I WANT OUT!
I WANT OUT!
I WANT OUT!


Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world
Anywhere out of the world

" Oriunde! striga sufletul. Oriunde afara din lumea aceasta!"

Pasam, prin sarut, moartea de la unul la altul.

Ampla limba mea, zici ?


Oh, ampla cat Calea toata.

Ma uit la dreapta catre el si-i strig : vad. El imi strange mana si eu ii spun de peste tot : da, poti sa pui mana pe mine.
sa ma saruti inainte sa plec, ii spun.
el spune da, nu uit.
te iubesc, striga el odata, de departe. orb, orb, strig eu. Sensul? arata-mi sensul ii urlu eu lui odata, de la-nceput la moarte, fara spatiu intre.
o suflare! striga el. O suflare... sange in urechi! eu catre el, disperata! sange in ochi, in urechi , in gura sange, SANGE PURSANGE!!!
el isi umple plamanii cu aer. el isi umple plamanii cu aer si-s rupe de dor camasa pieptul sangele inima
ii e dor de tara, de mama, de iarba, de noi, de mine, ii e dor de mine cum si mie mi-e dor de viata, de viata... izvorul s-a uscat si iarba a secat , am inchis usa si casa a disparut. imi spune el in timp ce facem dragoste, eu dansam in sufletul lui, eu dansam in sufletul lui.

da, da, da, asa mi se intmpla si mie. plec si lumea dispare in spatele meu cat o clipire. el ma tine strans pentru ca vede ca-n jos e abis doar in dreptul meu. mai stai mai stai , urla tot trupul lui in care eu ma nasteam repetat si strigam : Se aude muzica !! SE AUDE MUZICA!! iubire, tu auzi ?! canta pamantul in madularele tale!

atunci el a inceput sa cutremure si ne-am scuturat amandoi de cateva secole si mie mi-au pleznit aripile din gura si ceafa si spate si el s-a propulsat spre nevazut
amandoi zbieram ca doua pasari in plin zbor total. se simtea moartea lui pe limba mea, imi sufla in ceafa. Calda, calda e respiratia mortii tale, iubitule ... mi s-a copt sangele cu tine stins pe pieptul meu .

ah, iubire, am sa mor in ea ca-ntr-o zeita stramta si calda si moale... AM SA MOR INFIPTA-N EA, infipta-n dragostea ta, cu respiratia taiata, si uite cum te-am transformat in literatura

te iubesc , te iubesc, se aude in timp ce noi parcurgem eternitatea la pas
ma duc dracu' repede, ma duc dracu' repede...

prea repede imi strigara lung toti oamenii pe care-am reusit sa-i parcurg.

din haos ma uit pe fereastra si totul sta-n loc, toti dormiti in timp ca-n plapuma. "am ejaculat adanc chiar in miezul fiintei ei - trup si suflet- la nesfarsit."

ah, vad nesfarsita dragoste cum isi deschide nemarginitul trup in fata mea, in tine.

Si daca viata nu e singura stare?
Si daca moartea nu e singura stare?
Si daca exista ceva deasupra lor, deasupra tuturor lucrurilor care pun capat trecerii ?

SI DACA, SI DACA TOATE ASTEA,

UNDE MURIM SI UNDE INCEPEM ?

Exista vreun spatiu in care se respira adanc ?

Si daca centrul , MARELE CENTRU, are o mie de centri ?
Si daca Iisus a avut o mie de incheituri?
Si daca Dumnezeu e doar un strigat al unei entitati infinit mai adanci?

Daca tot ce e TOTAL e invizibil in comparatie cu acel ALTCEVA?


UNDE? incepe mereu, mereu, NU EXISTA OPRIRE
UNDE?
unde... si daca nimic nu se termina nicaieri si daca noi nu putem sa ajungem acolo...
ce se intampla ...?

ce se intampla ? ....
ah, mi-e dor de uter si chiar mi-e dor de ceva de dincolo, mult dincolo de Viata...

Mi-e dor pentru ca am cunoscut acel " dincolo de orice dincolo " si toate vietile mele nu sunt decat drumul inapoi.

Mi-e dor, mi-e dor si sunt singura si nici macar Dumnezeul vostru nu mi-a mai ramas


AL MEU TREBUIE SA FIE MAI MARET! SI MAI NEMASURAT! SI MAI FARA DE INCEPUT! SI MAI NEMURITOR! SI MAI ATOTPUTERNIC!

Pentru ca nu exista decat infinitele treceri.



Ma cheama ceva in Infinit. Ma cheama ceva Acasa iar eu nu stiu cum sa-i raspund.
Vad clar ca nu exista privire. Si Necuprinsul este de Necuprins. Si totusi ...
Sangele meu, sangele meu ... Tot canta, tot canta si tot urla la stele.
Intind mana. Mana mea e arsa de Esenta. Continui, continui ...


Nu exista decat infinitele treceri.


Iar eu ... iar Eu.

Sangerez.

Ah, se scurge demonul in canal. Uite ca toate lanturile mi-au iesit pe gura.
Ah, VOMIT LANTURI!

Ma rup in toate directiile, privind. Ah, se vede prin viata ca printr-o sticla.
Prietene, am scos ochiul de la mine pentru ca el vedea deformat si uite ca am orbit
SI VAD!

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Am autobuzul meu si el ma duce unde vreau pe mine si pe prietenii mei.
Eu si prietenii mei suntem invizibili.



M-a-nlantuit o libertate care-mi plesneste pielea si-mi rupe legaturile. Doar moarte in fata,
altceva nu-mi face fata,

mie si prietenilor mei din Olimp.

Dar singuri suntem si incerti.
Mi-au clantanit oasele azi, te iubea intreg corpul meu si sangele-mi spala tot aerul.
Sa se faca un colt mic unde noaptea sa se planga. Eu mereu plang, de-asta voi auziti un zgomot sub pieptul vostru si credeti ca e inima. E inima.
Dar inima cui ?

Singuri suntem amandoi in acest suflet pe care il impartim. Noi doi ma populam. Suntem gazda dragostei noastre, cum ploaia e gazda apei si a sangelui.

Ti-am facut loc in intregul meu suflet.
Intra, iubitule, intra si desavarsteste-te odata cu mine. O auzi cum bate? Bate intru tine si toata viata ta dintr-o data mi-a umplut gura, intr-un sarut lung, de ani si vieti.
Sa dansam sub muzica ei, muzica de sfere.

Suntem singuri amandoi in acest Timp care e doar al nostru, si care nu mai trece, pentru ca noi l-am strangulat .


N-am sa-ti spun cuvintele alea pe care le spun toti, pentru ca nu vreau sa te bag in noroaie. Dar tu stii.


Tu auzi dincolo de mine. Prin mine.
M-ai cuprins total intr-un dincolo pe care-l strabatem orbi.

" Ah, dar ampla limba ta... "

Yes, I had to force my way in.
I had to push the door, the door was locked.
I don't think I was alive while I was pushing that door with my heart inside.
Think that maybe the door was there to be. Well, the door stood tall and my hands... blood all over my sight. The door.
I have to open, to open,
to close, open, open.
After, me stopped being normal no more, any more. After us got in, no more me was going on. Lost was I, me still Lost.
I had to force my way in and my strength didn't recover yet. The hard way , dangerous i had to force inside my heart. No stop. Lifetime no stop, me forced our way in. God was there too.
He kept two eyes on me and he said : " Yes. "
The door, the door. No one knows where it is 'cause there is the door somewhere but not where.
Just some door is there, left. Me sick, me happy, me mad.


Me sick, me happy,
me mad.

The door.

Rugaciune cu toti rarunchii :


Bine ai venit, Doamne, in acest loc vacant care te asteapta. Este sufletul meu acesta in care te desfeti acum, Dumnezeule, Dumnezeul care este al meu .
Mi s-a astupat gura, dintr-odata, Doamne, si simt cum ceva se tot rupe. Ceva ma sfasie, Doamne, eu stiu ce este, si tu stii, poate chiar mai bine ca mine.
Si totusi,pe masura ce-ti scriu, iubite prieten, imi dau seama ca noi n-avem nevoie de cuvinte si nici macar de noi n-avem nevoie. Noi doi existam pentru ca exista aceasta distanta dintre noi, care nu este o distanta, ci o stare de strabatere infinita a fiintei, a Vietii.

Multumesc, Doamne, pentru ca esti Desavarsit. Multumesc pentru tot.
Pentru ca si tu stii ce este, si eu stiu ce este. Dar eu stiu ce este pentru ca stiu ca existi tu. Eu vad pentru ca tu esti Vederea.

Tu stii ce Este, si eu stiu ce Este.

Tu Esti "Eu Sunt".
"Du-ma aiurea si spune-mi ca nu-ti cer prea mult."


In mainile tale las sufletul meu.

Tu Esti, iar eu simt cum,cu fiecare pulsatie, ma fac mai mica, ca sa intru prin crapaturile din pielea ta, in Tine.

Ca sa fiu si eu "Eu sunt."
Ca sa fiu Desavarsit.

Asta iese din cel mai trist penel, intr-o seara :

Pe planeta albastra

exista miliarde de perechi de ochi holbati
spre gura cat miliarde de pumni
facuta de un glont tare prin pieptul meu.
se vede prin mine acum mai departe
in negura, in frigul de necuprins.

simt in gura un sarut vechi, un gust de vin
care m-a-mbatat
intr-o prima betie

am fost si noi tineri si frumosi dar
ne-a plesnit pielea
si gloante au fost mereu in aer

se vede prin noi
prin noi toti
se vede prin noi, mai departe,
in negura.

si dincolo de negura
e o mica planeta, albastra de frig
care seamana, de aproape,
cu o gaura intr-un piept
facuta de un singur glont maret
care vine...

vine.

Aseara, citind un pasaj din Fiul Risipitor ( al lui Radu Tudoran ) am izbucnit in plans.

As da orice sa iubesc din nou. S-a revelat.
Salvati-ma.

Salvati-Ma.

Am cazut in genunchi si implor.

Jogodii.

Sunteti toti niste jigodii si in mijlocul vostru am gasit fericirea.

Toate femeile sunt tarfe si
toti barbatii iau sifilis.


LA DRACU' CU VIATA! SUNTEM TOTI NISTE IMPUTITI DEZCARNATI!

Ceva ma face sa ma arunc fara legaturi de siguranta.

Sunt in cadere in gol.
"Si caderea mea va fi mare."

Dementa ( partea a III a a jurnalului )

30.07.2009

02.00

Stau cu mainile sub brat si cu privirile-n tavan. Pe umarul meu curva mica de care m-am atasat. O viseaza pe ma-sa. Habar n-am ce dracu' scriu si cred ca ma duc sa ma culc. Raman cu privirile-n tavan.

05.06
Sunt obosit, obosit ca dracu'. Atat de obosit incat ar trebui sa fiu bagat in parnaie. In fiecare noapte imi spun ca daca nu dorm mor. Si-n fiecare noapte pustoaica ma fute si imi piere somnul. Nu e vina ei. Pur si simplu nu pot.

05.30

Ma duc si-mi fac o cafea. Penisul mi-e rece si moale.

05.43

Stau cu tigara si cu radioul deschis. Se aude ceva care-i ori Chaicokowsky ori Vivaldi si la ora asta eu nu pot sa fac diferenta. Am uitat limitele. am uitat unde se opreste ceva si incepe altceva. am uitat ca totul poate fi individ,entitate. vad doar acest mare suflet bolnav si unic. ce obosit sunt ...
Pustoaica spune ca daca stii sa te uiti la pula iti dai seama cat de infinit e Dumnezeu. Doamne, n-am mai avut repaos de ani, parca. Nu mai stiu cum e, nu mai stiu cum este ca fiind.

07.00

Apare ea ca din nimic. la ea poti sa vezi toata fiinta umana si originea ei de praf. adica, e mai mult trup decat suflet. parca se sufoca viata in ea , mancata de-mprejurari. Nu mai sunt eu, eul a ajuns deja departe. imi parasesc corpul ca pe o amanta si de fiecare daca cand ma fut cu femeia asta din fata mea, care doarme, DOARME-N TIMP CA-N PLAPUMA, cand ma fut cu ea parcurg milenii in secunde. la fiecare jet de sloboz mi-e frica de evaporare. tin tigara strans in mana. mereu trebuie sa facem contact, treuie sa mentinem un contact cu gravitatia.

07.05

ce faci ? ma intreaba ea. zambesc. daca eu m-as vedea pe mine cu zambetul asta m-as spulbera de durere in piese mici, mici si destramate. nu pot sa dorm, stii, ii spun. ea isi scoate o tigara si o pune in gura ei in care-a intrat si pula mea si imi dau seama ca totul e pentru motivul gresit. din si pentru motivul gresit. o sa inceapa sa ninga chiar in ajun. ce frumos, imi spun. ah, frumusetea de atins. nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara zi. nu-mi aduc aminte cand am vazut ultima oara un om intre oameni, nu-mi aduc aminte de nimic. mi-am ucis memoria cu futut si nesomn si existenta. nu-mi aduc aminte de mecanismul pentru ras. nu-mi aduc aminte de miscare, nu-mi aduc aminte de miscare, de inertie ...

07.12
ea se duce la balcon. e in halatul meu vechi.ma-ntreb pentru o clipa daca sunt sigur ca sunt viu. ma-ntreb daca n-am facut vreun stop cardiac in timpul unui orgasm si . e greu. pentru ca diferenta ar fi infima. adica, daca-as fi mort nu mi-as da seama si asta e dubios. poate ea si-ar da seama, poate ma dezintegrez si de-asta ma pot odihni. Nu pana nu se definitiveaza procesul. traiesc sub pamant cu iubita mea pe care-am ales-o ca sa ma ajute sa-mi dau seama daca mai respir, ea este oglinda pe care mi-o tine umbra mea sub nas.

07.30

ea se duce sa se culce. EA SE DUCE SA SE CULCE. asa de singur sunt ca nici cuvintele nu-mi mai vin. vorbirea mea se-mputineaza, toate simturile mi se atrofiaza si simt cum adorm intr-o tulburare din radacini a sangelui. mi s-a modificat ceva in suflet cum s-a modificat dumnezeu intr-o inima. cum se modifica absolutul in finit, cum se inghesuie necuprinsul in timp, cum s-a modificat steaua in lumina. in ce proportie mai sunt uman. in proportia in care o fut pe ea si de-asta o iubesc. desi nu stiu cat voi mai fi langa ea si nu stiu unde ma voi duce cand nu voi mai fi ...

Noapte iar

02.46

Bukowski asta, carne ca mine. Ea face o cafea chiar la noi in camera. esti slab si bolnav imi spune. spune ca sperma mea are gust de sange. spune ca-i e frica sa nu ma rupa-n doua. spune ca sunt slab si ca inima-mi implodeaza constant, spune ca mi s-au stins ochii, spune ca atunci cand ma misc arat de parca sunt o jucarie stricata, spune ca arat ca un spectacol in faza terminala, spune ca respir prea rar, spune ca mi se sparge pielea pe mine, spune ca ma iubeste , spune despre mine cu atata convingere ca sunt ca incep sa-nteleg ca ma minte. incepe sa se tavaleasca, pe mine in intuneric. simt fiecare atingere disecat, parca fiecare por atins are timpul lui care se extinde continuu, totul merge incet, o vad pe ea dansand in lume, vad tot numarul ei cum culmineaza suprapunandu-se cu mine. eu, care-am fost dat pe usa teatrului afara din sistem, am fost expatriat din propria stare de normalitate.

03.03

imi dau drumul in ea cu demon cu tot, somn, vino, vino... du-ma, du-ma
ea se aseaza pe pieptul meu. ea imi aude inima.

Vad litere si din ele vad invierea de dincolo de moartea noastra, a tuturor.
Vad maret acest enorm sistem de miracole provocate in lant de o singura respirare. Vad muzica in urletele celor demolati si VAD LITERE.

Vietuieste in mine Monstrul. Monstrul... Adorm si stiu, stiu . PRADA! PRADA MIE, PRADA MIE!
In litere e monstrul, si el dezvaluie mania pentru , MANIA PENTRU. In palme mama a tinut o gura de aer. Sug din ea.

Imi sunteti toti prieteni pentru ca toti simtiti cat de singura sunt asa ca va spun, pentru ca imi sunteti prieteni :

Vad litere si din ele vad invierea de dincolo de moartea noastra, a tuturor.


Eu vad Dumnezeu cat vezi cu ochii.
In mine curge sangele Lui si otrava Divina. Rag si disper si urlu si-mi rup pieptul cu mainile goale. SIMT.

Eu sunt. EU. Ma desfasor ca un Mesia peste camasa de forta.

…

Duhnesc a artist. Plesneste pielea pe mine de mandrie.

…

In timp ce mergeam spre masina de spalat mi-a venit in minte acel singur lucru . Toti, dupa ani de zile de ars in flacari si stat in ger, de mancat pamant si singuratatea de-ti bubuie urechile si-ti plesnesc ochii de pofta, eram adunati in fata acestui tip chel,cu fata tamba, care spune :

Este timpul sa vedeti nemurirea. Este timpul sa cunoasteti TOTUL. Priviti, priviti! Acum vi se infatiseaza Adevarul!

Si scoate de undeva din spate un mar. “Iata-l” imi spun.

Imi scot hainele de pe mine, le pun in masina de spalat si astept pe un scaun sa se termine. Se termina,ma imbrac in ele si ies. Aprind o tigara. Fac un soc anafilactic, cad si ma ridic. Cand ajung acasa, LA MAMA DRACU’ UNDEVA UNDE IISUS SI TANTI MITA ISI TAIE UNGHIILE IMPREUNA, cand ajung acasa vreau, cu orice prêt, sa plec. Pentru ca locul asta E LA MAMA DRACU’ DE ORIUNDE AI PRIVI SI ORIUNDE AI MERGE DIN PUNCTUL ASTA AJUNGI NICAIERI PENTRU CA NU E BINE, nu e sanatos ca Iisus si Tanti Mita sa isi taie unghiile cu aceiasi unghiera si sa stea la o cafea la ibric – pentru ca, la un moment dat, Tanti Mita se plictiseste.

Revelatii peste revelatii si tot aici,pe podea, cu ochii rotind pierduti pe tavan, intr-o betie a moralului si a normalului si a groazei si a fricii.

Unde lasa revelatii adancile si incurabilele rani?

In artist. Artistul nu e la birtul communal cu o curva in fata. Stau la birtul communal, cu un pahar de tuica in fata si lacrimi in ochi. SIROAIE DE LACRIMI. Toate pizdele sunt reci. Toate emisiunile TV plictisitoare. Toate sperantele degeaba. Toata iarba netaiata. Toti oamenii jigodii. Toate scolile masini de spalat. Toate oile lupi.

Dau paharul pe gat si ma ridic. Ma ridic si fac un pas inapoi, salut.

SALUT catre TOTI BETIVII CARE-MI SUNT PRIETENI, TOTI PRIETENII CARE NU SUNT BETIVI, TOATE FEMEILE PE CARE NU LE-AM IUBIT SI LE-AM FUTUT SI PE CELE PE CARE LE-AM IUBIT SI LE-AM FUTUT SAU NU, catre CARCIUMAR , BARBATUL SLAB FARA OCHI DIN STANGA SI CEL GRAS CU PAR PE NAS DIN DREAPTA, profesori, parinti, PRESEDINTII DE STAT SI FEMEILE CARE ITI IAU BANII CA SA TE PISI, stomatologii care au facut periute de dinti care m-au spalat singure si SPERMATOZOIZII DIN ACEL SUPERB JET DE SPERMA…

Am salutat cu doua degete la tampla. Inainte, am facut o plecaciune pantecoasa. Pistolul il tineam la inima, tigarile langa. M-am clatinat putin si tragaciul a plesnit usor. Numai eu am auzit impuscatura pentru ca numai eu m-am impuscat.

Apoi, am plecat. De tot si cu asta basta. Mama alerga dupa mine :

-Mama, plec pentru totdeauna dintre oameni.

-Stiu, ti-am pus aici camasa de buna, o pereche de chiloti,una de sosete si legitimatia de CFRist.

Ma urc in primul tren catre. Rotile scrasnesc, sinele urla. Era primul tren catre si nimeni nu-I stia destinatia. Eu stiam.

Stiam si ma dezbracasem pentru ca drumul era lung.

Duhnesc a artist. Plesneste pielea pe mine de mandrie.

Mi-e atat de dor de masina mea de scris incat nu mai pot scrie.